Sari la conținut
Revista Bilanț
Revista Bilanț
Meniu

Adrian Negrescu: Datoriile STB au transformat subvenția într-un mecanism fără ieșire

Adrian Negrescu explică de ce datoriile de peste 3 miliarde de lei au împins STB în insolvență și au transformat subvenția într-un mecanism fără ieșire.

EconomieDe Publicat: • 6 min de citit
Adrian Negrescu: Datoriile STB au transformat subvenția într-un mecanism fără ieșire

Adaugă Revista Bilanț ca sursă preferată pe Google

Societatea de Transport București a intrat în insolvență după ani în care cheltuielile au crescut mai repede decât veniturile, iar diferența a fost acoperită prin subvenții tot mai mari. Adrian Negrescu consideră că procedura deschisă de Tribunalul București reflectă acumularea unor probleme financiare și administrative, nu un incident apărut brusc.

Instanța a deschis procedura generală la 8 septembrie 2026, la a doua solicitare depusă de companie. Prima cerere fusese respinsă deoarece dosarul era incomplet. Autobuzele, tramvaiele și troleibuzele circulă în continuare, însă STB își desfășoară activitatea sub supravegherea unui administrator judiciar.

Compania are peste 9.000 de angajați și transportă zilnic sute de mii de călători. La finalul anului 2025, plățile restante ajungeau la aproximativ 1,14 miliarde de lei, în timp ce datoriile totale, cu tot cu penalități, sunt estimate de administratorul judiciar la peste 3 miliarde de lei. Primarul general descrisese situația drept „insolvență nedeclarată” încă din 2020.

Cum s-a acumulat dezechilibrul

Potrivit evaluării lui Adrian Negrescu, modelul financiar al STB a fost afectat de menținerea unor tarife reduse, în paralel cu scumpirea salariilor, energiei, combustibilului și lucrărilor de mentenanță. Călătoria a costat 1,3 lei timp de mai bine de un deceniu, iar tariful a crescut la 3 lei începând din 2021.

Subvenția acordată de Primăria Capitalei a urcat de la aproximativ 505 milioane de lei în 2015 la peste 1,2 miliarde de lei în 2020 și a continuat să crească ulterior. Chiar și așa, finanțarea nu a acoperit toate costurile operaționale. Transportul public de suprafață consumă în prezent circa o treime din bugetul municipal.

Pe măsură ce banii nu au mai fost suficienți, compania a acumulat întârzieri la plata furnizorilor, taxelor și contribuțiilor. Penalitățile au mărit datoriile, iar poprirea conturilor a blocat sumele virate de primărie, astfel încât acestea nu mai puteau susține integral activitatea curentă.

În toamnă, Fiscul a instituit sechestru asupra sediului STB. Pentru a garanta o datorie către ANAF, Primăria Capitalei a fost nevoită să pună la dispoziție aproape 400 de autobuze drept garanție.

Evaluarea indică și probleme de management: contracte considerate dezavantajoase, o structură administrativă supradimensionată, investigații penale privind furturi de combustibil și costuri ridicate de întreținere a flotei. În opinia lui Negrescu, Bucureștiul ajunsese să aloce transportului public mai mult, raportat la buget, decât multe capitale europene, fără să obțină un nivel comparabil al serviciilor.

Doar aproximativ 18% din costul transportului este acoperit de încasările din bilete. Restul provine din bugetul local, fără criterii suficient de clare privind eficiența, ceea ce a încurajat acoperirea succesivă a pierderilor prin majorarea subvenției.

Ce trebuie rezolvat în insolvență

Administratorii judiciari trebuie să mențină transportul în funcțiune și să gestioneze simultan reducerea costurilor și relația cu creditorii. Activitatea nu poate fi suspendată, iar salariile și combustibilul trebuie achitate la timp pentru ca vehiculele să continue să circule.

  • Continuitatea serviciului: prin procedura insolvenței, conturile STB nu mai pot fi poprite, astfel încât subvenția poate ajunge direct la operare. Datoriile vechi ar urma să fie achitate eșalonat, printr-un cont destinat creditorilor.
  • Reducerea cheltuielilor: compania a anunțat deja 796 de preavize de concediere și desființarea a 919 posturi vacante. În insolvență poate fi renegociată sau denunțată și o parte dintre contractele dezavantajoase.
  • Negocierea cu creditorii: tabelul preliminar al creanțelor a fost publicat, iar prima adunare a creditorilor este programată pentru 17 noiembrie. Planul de reorganizare trebuie să ofere firmelor care așteaptă bani de ani întregi o perspectivă realistă de recuperare, chiar dacă penalitățile vor fi eliminate în parte.

Experiența altor orașe arată că rețelele de transport public nu se finanțează integral din bilete. Diferența este făcută de regulile de finanțare, transparență și legătura dintre prețul plătit de călător și subvenția acordată de autoritate.

La Viena, Wiener Linien cheltuiește anual aproximativ 2 miliarde de euro pentru operare și dezvoltare, iar vânzarea biletelor aduce circa 700 de milioane de euro. Gradul de acoperire este de aproape 35%, față de aproximativ 18% la STB. Abonamentul anual, cunoscut pentru prețul de 365 de euro, a fost majorat la 467 de euro în 2026, iar din 2027 tarifele vor fi ajustate automat în funcție de inflație.

În Germania, Deutschlandticket oferă acces nelimitat la transportul local și regional. Prețul a crescut de la 49 de euro pe lună în 2023 la 63 de euro în 2026 și va ajunge la 66,80 euro în 2027. Guvernul federal și landurile contribuie fiecare cu 1,5 miliarde de euro anual, însă operatorii regionali au raportat în continuare pierderi de miliarde, acoperite prin majorări periodice stabilite pe baza unei formule transparente.

Tallinn folosește o soluție diferită și oferă transport gratuit rezidenților, finanțat din taxele locale plătite de locuitorii înregistrați. Un asemenea sistem funcționează doar cu un buget local solid și cu o monitorizare strictă a cheltuielilor, condiții pe care Bucureștiul nu le îndeplinește în prezent.

O călătorie simplă costă 3,20 euro la Viena, față de echivalentul a aproximativ 0,60 euro pentru biletul STB de 3 lei. Chiar dacă raportarea la salarii reduce diferența, modelul rămâne același: pasagerii suportă o parte relevantă din cost, iar subvenția este acordată în baza unui contract și a unor indicatori de performanță.

Reorganizarea propusă pentru STB

Ieșirea din insolvență nu ar trebui să se limiteze la reprogramarea datoriilor. Adrian Negrescu susține că planul de reorganizare trebuie să schimbe modul în care sunt stabilite tarifele, subvențiile și obligațiile companiei.

  • Contract public cu obiective măsurabile: Primăria ar trebui să plătească pentru kilometrii parcurși, punctualitate și calitatea serviciului, nu pentru acoperirea generală a pierderilor. Costul pe kilometru ar urma să fie publicat și comparat anual cu datele operatorilor din alte orașe.
  • Separarea gratuităților: facilitățile pentru pensionari, elevi și alte categorii sociale trebuie finanțate distinct și transparent de la buget, fără a fi ascunse în bilanțul negativ al companiei.
  • Tarif previzibil: propunerea de majorare a biletului de la 3 la 5 lei a fost respinsă în această vară de Consiliul General. O alternativă ar fi creșterea treptată, corelată cu inflația și condiționată de reducerea costurilor și îmbunătățirea serviciilor. Ținta indicată pentru termenul mediu este ca biletele să acopere 30%-35% din cheltuieli, nivel apropiat de cel de la Viena.
  • Costuri logistice mai mici: benzile dedicate pot crește viteza comercială și pot reduce numărul de vehicule și șoferi necesari pentru același program. Electrificarea flotei ar diminua consumul de combustibil, iar urmărirea digitală a consumului ar putea limita furturile.
  • Finanțare europeană: înnoirea vehiculelor și modernizarea depourilor ar trebui susținute cu prioritate prin fonduri europene, nu din bugetul local deja afectat de presiuni financiare. Un bilet integrat STB-Metrorex ar simplifica accesul călătorilor și ar reduce costurile de distribuție.

În viziunea lui Adrian Negrescu, insolvența poate deveni un punct de relansare pentru STB numai dacă este folosită pentru reformarea modelului financiar și operațional. Călătorii ar accepta tarife mai mari dacă ar vedea autobuze noi, benzi dedicate și intervale mai scurte între vehicule.

Un transport public funcțional presupune vehicule curate și sigure, sosiri regulate, costuri controlate pentru autoritate și un contract care recompensează eficiența, nu acumularea pierderilor.

Mai multe din secțiunea Economie