Când vă construiți un portofoliu, fluctuațiile de preț și posibilitatea unei pierderi permanente trebuie analizate separat. O investiție poate avea variații ample, fără ca valoarea ei să fie compromisă definitiv, în timp ce un activ aparent stabil poate pierde treptat din valoarea reală.
Volatilitatea arată cât de mult se modifică prețul unui instrument financiar într-o anumită perioadă. Schimbările frecvente și de amplitudine mare indică o volatilitate ridicată, iar variațiile limitate sugerează un nivel mai redus.
În analiza financiară, acest indicator este exprimat adesea prin abaterea standard a randamentelor. Se poate calcula fie pe baza evoluțiilor trecute, sub forma volatilității istorice, fie pornind de la prețurile opțiunilor, pentru a estima așteptările pieței privind mișcările viitoare.
Două acțiuni pot oferi același randament mediu anual, de exemplu 8%, dar prin trasee foarte diferite. Dacă una are variații moderate, iar cealaltă trece succesiv prin creșteri și scăderi puternice, a doua este mai volatilă, chiar dacă rezultatul mediu este identic.
Pentru dumneavoastră, diferența poate deveni importantă atunci când apar presiunea psihologică, decizii impulsive de cumpărare sau vânzare ori nevoia de a retrage bani într-un moment nefavorabil. Volatilitatea descrie însă amploarea mișcărilor de preț, nu spune singură cât de probabilă este pierderea și nici cât de mare va fi aceasta.
Ce înseamnă riscul investițional
Riscul are o sferă mai largă decât volatilitatea. El include posibilitatea de a pierde capitalul, de a obține un rezultat inferior așteptărilor sau de a nu avea acces la bani exact atunci când sunt necesari.
Un activ cu fluctuații mari poate avea în spate companii solide, un preț de cumpărare rezonabil și perspective economice favorabile. Dacă aveți un orizont suficient de lung și nu depindeți de banii respectivi pe termen scurt, variațiile temporare pot fi gestionabile, fără ca investiția să fie lipsită de alte riscuri.
În schimb, stabilitatea prețului poate ascunde probleme precum îndatorarea excesivă, lichiditatea redusă, riscul de neplată sau o evaluare care nu reflectă situația financiară a emitentului. Economiile cu dobândă mică pot părea stabile în lei, dar inflația le poate reduce puterea de cumpărare.
De aceea, analiza nu ar trebui să se limiteze la întrebarea cât de mult se mișcă prețul unui activ. Trebuie să luați în calcul cauza unei eventuale pierderi, dimensiunea ei posibilă și șansele ca banii investiți să poată fi recuperați.
Lecțiile marilor crize
Criza financiară globală din 2008 arată cum volatilitatea poate însoți riscuri fundamentale. Problemele creditelor ipotecare din Statele Unite s-au extins către sistemul financiar, instituțiile de credit, bursele și economia mondială.
Între vârful din octombrie 2007 și minimul din martie 2009, indicele S&P 500 a pierdut aproximativ 57% din valoare, calculat pe baza prețului indicelui, fără dividende. Scăderea a reflectat pierderi bancare, finanțare mai dificilă, perspective economice deteriorate și falimente corporative.
Un fond diversificat de acțiuni putea produce o pierdere foarte mare, dar temporară, pentru un investitor care își păstra poziția până la revenirea pieței. În cazul unei instituții financiare ajunse în faliment, pierderea putea deveni permanentă și mult mai severă.
Un alt episod relevant a avut loc în martie 2020, când pandemia de COVID-19 și restricțiile globale au provocat o scădere rapidă a piețelor. S&P 500 a coborât cu aproximativ 34% între 19 februarie și 23 martie, după care a recuperat o mare parte din declin și a depășit nivelul anterior crizei în același an.
Revenirea nu a avut însă aceeași semnificație pentru toate portofoliile. Vânzarea în panică, urmată de reintrarea pe piață la prețuri mai mari, putea transforma o pierdere temporară într-una efectivă, în timp ce investitorii care nu au fost obligați să vândă puteau beneficia de recuperarea pieței.
Spargerea bulei dot-com, de la începutul anilor 2000, oferă o altă perspectivă. Entuziasmul față de internet a împins prețurile unor companii tehnologice la niveluri nesustenabile, inclusiv în cazul unor firme cu venituri insuficiente sau cu modele de afaceri fragile.
Indicele Nasdaq Composite a pierdut aproximativ 78% între maximul din martie 2000 și minimul din octombrie 2002. Unele companii au dispărut sau și-au pierdut aproape integral valoarea, în timp ce altele au supraviețuit și au devenit ulterior jucători importanți ai economiei globale.
Diferența arată de ce diversificarea este esențială. Expunerea concentrată pe un singur sector sau pe un număr mic de companii poate produce pierderi pe care simpla acceptare a unei volatilități ridicate nu le face mai ușor de recuperat.
Trei portofolii, riscuri diferite
Un prim exemplu este cel al lui Andrei, care investește 50.000 de lei în acțiuni globale diversificate și obligațiuni. El are un orizont de 15 ani și păstrează separat o rezervă pentru cheltuieli neprevăzute.
Dacă portofoliul pierde 18% într-un an dificil, valoarea lui ajunge la 41.000 de lei. Scăderea este importantă, dar Andrei nu trebuie să retragă imediat banii, iar investiția nu depinde de o singură companie sau de un singur sector.
Diversificarea și timpul disponibil îi permit să traverseze perioada dificilă fără să fie obligat să vândă. Aceste elemente nu garantează recuperarea pierderii, deoarece și un portofoliu diversificat poate rămâne sub presiune o perioadă îndelungată.
Maria investește aceeași sumă, 50.000 de lei, numai în companii tehnologice aflate în etape diferite de dezvoltare. Unele au perspective bune, dar altele sunt îndatorate și depind de finanțări externe.
O corecție de piață reduce valoarea portofoliului cu 40%, până la 30.000 de lei. Pentru a reveni la suma inițială, Maria ar avea nevoie de un câștig de aproximativ 66,7%, nu de unul de 40%, calculat la valoarea rămasă.
Dacă anumite companii intră în insolvență, pierderile pot deveni definitive, chiar dacă sectorul tehnologic își revine în ansamblu. În acest caz, problema este atât volatilitatea, cât și concentrarea excesivă într-un sector și într-un grup limitat de emitenți.
Radu păstrează 50.000 de lei într-un instrument de economisire cu dobândă anuală de 2%. Dacă inflația medie este de 5%, suma ajunge, după cinci ani, la aproximativ 55.204 lei, presupunând că dobânda și inflația rămân constante și că nu există taxe sau comisioane.
În termeni de putere de cumpărare, aceeași sumă ar echivala cu aproximativ 43.205 lei la prețurile de la începutul perioadei. Extrasul de cont ar arăta stabilitate nominală, însă valoarea reală a economiilor ar scădea.
Orizontul schimbă impactul
Același nivel de volatilitate poate avea consecințe foarte diferite în funcție de momentul în care aveți nevoie de bani. O persoană care investește pentru pensie peste 20 de ani are, de regulă, mai mult timp să traverseze o perioadă de scădere decât cineva care economisește pentru cumpărarea unei locuințe peste șase luni.
Prin urmare, două portofolii similare care pierd 20% într-un an nu produc automat aceeași problemă financiară pentru deținătorii lor. Nevoile de lichiditate, durata investiției, diversificarea și soliditatea activelor determină dacă fluctuația poate fi suportată sau dacă se transformă într-o pierdere dificil de recuperat.
